ambulacru
/am.bu'la.kru/Etimologie
Din franceză ambulacre.
Definiții
- organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ambulacru | ambulacre |
| genitiv-dativ | ambulacrului | ambulacrelor |
| vocativ | ambulacrule | ambulacrelor |
| articulat | ambulacrul | ambulacrele |