ambranșament
/am.bran.ʃa'ment/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză embranchement.
Definiții
- ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ambranșament | ambranșamente |
| genitiv-dativ | ambranșamentului | ambranșamentelor |
| vocativ | ambranșamentule | ambranșamentelor |
| articulat | ambranșamentul | ambranșamentele |
ambranșamentul
/am.bran.ʃaˈmen.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din ambranșament.
Definiții
- forma de singular articulat pentru ambranșament.