amarant
/a.maˈrant/Etimologie
Din franceză amarante, care provine din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).
Definiții
- (bot.) (Amaranthus) plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe.
- (p.ext.) colorant roșu-albăstrui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amarant | amaranți |
| genitiv-dativ | amarantului | amaranților |
| articulat | amarantul | amaranții |