amăruță
/a.mə'ru.ʦə/Etimologie
Din amar + sufixul -uță.
Definiții
- (bot.) (Picris hieracioides) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri și flori galbene, dispuse în capitule.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amăruță | amăruțe |
| genitiv-dativ | amăruței | amăruțelor |
| vocativ | amăruțo | amăruțelor |
| articulat | amăruța | amăruțele |
Sinonime: (bot.) (reg.) iarba-găii