amărătăciune
/a.mə.rə.təˈʧju.ne/Etimologie
Din amărât + sufixul -ăciune.
Definiții
- (bot.) (Senecio sarracenicus) plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amărătăciune | — |
| genitiv-dativ | amărătăciunii | — |
| vocativ | amărătăciuneo | — |
| articulat | amărătăciunea | — |