alto
/ˈal.to/Etimologie
Din italiană alto, franceză alto.
Definiții
- voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor.
- instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus.
- violă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alto | alto |
| genitiv-dativ | altoului | — |
| vocativ | altoule | — |
| articulat | altoul | — |