alternanță
/al.ter'nan.ʦə/Etimologie
Din franceză alternance.
Definiții
- insușirea de a alterna; revenire succesivă.
- schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alternanță | alternanțe |
| genitiv-dativ | alternanței | alternanțelor |
| vocativ | alternanțo | alternanțelor |
| articulat | alternanța | alternanțele |