alintătură
/a.lin.tə'tu.rə/Etimologie
Din a alinta + sufixul -ătură.
Definiții
- alintare.
- (concr.) copil alintat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alintătură | alintături |
| genitiv-dativ | alintăturii | alintăturilor |
| vocativ | alintăturo | alintăturilor |
| articulat | alintătura | alintăturile |