verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză aliéner < latină alienare.
Definiții
- (v.tranz.) (jur.) a transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
- (v.refl.) (livr.) a înnebuni.
- (v.refl.) a deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | aliena | alienau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză aliéné < latină alienatus.
Definiții
- care suferă de o boală mintală.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care suferă de o boală mintală; nebun, dement.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | alienat | alienați |
| genitiv-dativ | alienatului | alienaților |
| vocativ | alienatule | alienaților |
| articulat | alienatul | alienații |