alesătură
/a.le.sə'tu.rə/Etimologie
Din ales + sufixul -ătură.
Definiții
- procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală.
- motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alesătură | alesături |
| genitiv-dativ | alesăturii | alesăturilor |
| vocativ | alesăturo | alesăturilor |
| articulat | alesătura | alesăturile |