alee
/aˈle.e/Etimologie
Din franceză allée < din verbul aller.
Definiții
- drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori.
- stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă.
- spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alee | alei |
| genitiv-dativ | aleii | aleilor |
| articulat | aleea | aleile |
Sinonime: 1-2: fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas, stradelă