← înapoi la căutare

alcătuială

/al.kə.tuˈja.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -eală.

Definiții

  1. alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativalcătuialăalcătuieli
genitiv-dativalcătuieliialcătuielilor
vocativalcătuialoalcătuielilor
articulatalcătuialaalcătuielile

Sinonime: alcătuire, înjghebare

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică