alburn
/al'burn/Etimologie
Din italiană alburno < latină alburnum.
Definiții
- (bot.) totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alburn | alburnuri |
| genitiv-dativ | alburnului | alburnurilor |
| vocativ | alburnule | alburnurilor |
| articulat | alburnul | alburnurile |
Sinonime: (bot.) (reg.) albeț, albuleț