albăstrime
/al.bəs'tri.me/Etimologie
Din albastru + sufixul -ime.
Definiții
- calitatea de a fi albastru; culoare albastră.
- întindere de culoare albastră; spațiu albastru.
- (înv., peior.) termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (p.ext.) ciocoime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | albăstrime | albăstrimi |
| genitiv-dativ | albăstrimii | albăstrimilor |
| vocativ | albăstrimeo | albăstrimilor |
| articulat | albăstrimea | albăstrimile |
Sinonime: 2: (fig.) seninătate, 3: ciocoime