verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
- (v.intranz. și refl.) (fig.) a căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | albăstrea | albăstreau |
Sinonime: 1-2: (se) înălbăstri, (se) învineți
albăstriță
/al.bəs'tri.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din albastru + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) albăstrea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | albăstriță | albăstrițe |
| genitiv-dativ | albăstriței | albăstrițelor |
| vocativ | albăstrițo | albăstrițelor |
| articulat | albăstrița | albăstrițele |
Sinonime: (bot.) albăstrea, albăstrică, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului