verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză alarmer.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) neliniști, a (se) îngrijora.
- (v.tranz.) a pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | alarma | alarmau |
Sinonime: (se) îngrijora, (se) neliniști
Antonime: (se) calma, (se) astâmpăra, (se) liniști
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru alarmă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză alarme.
Definiții
- anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii.
- neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | alarmă | alarme |
| genitiv-dativ | alarmei | alarmelor |
| vocativ | alarmo | alarmelor |
| articulat | alarma | alarmele |
Sinonime: 1: (livr.) alertă, 2: neliniște, spaimă, teamă