alamă
/a'la.mə/Etimologie
Confer italiană lama („placă de metal”). Alternativ din neogreacă μάλαμα (málama, „aur”). Schimbarea fonetică și semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent.
Definiții
- aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
- (la pl.) obiecte de alamă; alămărie.
- (la pl.) instrumente muzicale de suflat din alamă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alamă | alămuri |
| genitiv-dativ | alamei | alămurilor |
| vocativ | alamo | alămurilor |
| articulat | alama | alămurile |
Sinonime: 1: (reg.) (prin Ban.) mesing, 2: (la pl.) alămărie