alai
/aˈlaj/Etimologie
Din turcă alay.
Definiții
- mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă.
- mulțime de oameni care se ia după cineva; (p.ext.) gălăgie provocată de această mulțime.
- (înv.) suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alai | alaiuri |
| genitiv-dativ | alaiului | alaiurilor |
| vocativ | alaiule | alaiurilor |
| articulat | alaiul | alaiurile |
Sinonime: 1: convoi, cortegiu, escortă, fast, suită; paradă, pompă, 2: procesiune