ajutor
/a.ʒuˈtor/Etimologie
Din latină adjutor, adjutoris, adjutorium.
Definiții
- sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva
- drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă
- persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se)
- (particularizat) asistent social
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ajutor | ajutoare |
| genitiv-dativ | ajutorului | ajutoarelor |
| vocativ | ajutorule | ajutoarelor |
| articulat | ajutorul | ajutoarele |
Sinonime: ajutorință