agăța

Etimologie

Din latină *accaptiare (< captiare, "a prinde").

Definiții

1. (v.tranz.) a atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura.
2. a prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
3. (v.refl.) (despre țesături) a se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
4. (fam.) a acosta o persoană (de sex opus).
5. (v.refl.) a se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona.

Exemple

• Am agățat giaca pe un cârlig.
• Agăț paltonul în cui.
• Se agață de crengi ca să nu cadă.

Declinare

Sinonime: 1: (se) atârna, (se) prinde, (se) spânzura, (se) suspenda, (livr.) (se) acroșa, (pop.) (se) anina, (se) zgrepțăna, (reg.) (se) tăgârța, (prin Munt.) (se) atăgârța, (Transilv.) (se) împrinde, 5: se apuca, se atârna, (reg.) se tagârța

Antonime: desprinde, deznina

Etimologie

Din verbul a agăța.

Definiții

1. atârnat, spânzurat, suspendat.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură.
3. rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit.

Sinonime: 1: atârnat, spânzurat, suspendat, 3: rupt

Etimologie

Din agăța.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru agăța.