aglică
/a'gli.kə/Etimologie
Din bulgară аглика (aglika). Confer sârbocroată jaglika. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din turcă aklık („albeață, albeală”).
Definiții
- (bot.) (Filipendula vulgaris) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aglică | aglice |
| genitiv-dativ | aglicei | aglicelor |
| vocativ | aglico | aglicelor |
| articulat | aglica | aglicele |
Sinonime: (bot.) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp