agheasmatar
/a.ge̯as.maˈtar/Etimologie
Din neogreacă αγιασματαριον (aghiasmatárion).
Definiții
- vas liturgic de metal în care se ține agheasma.
- (bis.) clădire vecină cu o biserică, destinată sfințirii agheasmei.
- carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | agheasmatar | agheasmatare |
| genitiv-dativ | agheasmatarului | agheasmatarelor |
| vocativ | agheasmatarule | agheasmatarelor |
| articulat | agheasmatarul | agheasmatarele |