← înapoi la căutare

afurca

/a.fur'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din italiană afforcare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie.

Declinare

CazSingularPlural
verbafurcaafurcau

afurca

/a.fur'ka/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din afurcă.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru afurcă.

afurcă

/a'fur.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a afurca (derivat regresiv).

Definiții

  1. ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativafurcăafurci
genitiv-dativafurciiafurcilor
vocativafurcoafurcilor
articulatafurcaafurcile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică