afumătoare
/a.fu.mə'to̯a.re/Etimologie
Din a afuma + sufixul -ătoare.
Definiții
- instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc.
- utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup.
- afumătorie.
- (înv.) vas în care se ard mirodenii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afumătoare | afumători |
| genitiv-dativ | afumătorii | afumătorilor |
| vocativ | afumătoareo | afumătorilor |
| articulat | afumătoarea | afumătorile |
Sinonime: 3: afumătorie, 4: casoletă, cățuie