afrontul
/aˈfron.tul/Etimologie
Din afront.
Definiții
- forma de singular articulat pentru afront.
Din afront.
Din franceză affront.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afront | afronturi |
| genitiv-dativ | afrontului | afronturilor |
| articulat | afrontul | afronturile |
Sinonime: jignire, ofensă
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică