afonă
/a'fo.nə/Etimologie
Din afon.
Definiții
- persoană care suferă de afonie.
- persoană care nu poate cânta corect, care nu are voce.
- (lingv.) consoană surdă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afonă | afone |
| genitiv-dativ | afonei | afonelor |
| vocativ | afono | afonelor |
| articulat | afona | afonele |
Sinonime: 3: consoană afonă