afionul
/a.fiˈo.nul/Etimologie
Din afion.
Definiții
- forma de singular articulat pentru afion.
Din afion.
Din neogreacă αφιόνι (afióni), care provine din turcă afyon < de origine arabă. În română desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul a fost necunoscut până în epoca actuală.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afion | — |
| genitiv-dativ | afionului | — |
| vocativ | afionule | — |
| articulat | afionul | — |
Sinonime: 2: (bot.) mac, 3: amorțeală
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică