← înapoi la căutare

afinul

/aˈfi.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din afin.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru afin.

afin

/'a.fin/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Origine incertă, eventual cuvânt autohton. Poate din latină daphne < greacă δάφνη (dáfni, „laur”) (Herzog, RF, I, 99-104); confer dialectul calabrez áfina („laur”). Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui d-; însă confer macedoromână și dialectul calabrez, ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic.

Definiții

  1. (bot.) (Vaccinium myrtillus) arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte.
  2. (jur.) rudă prin alianță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativafinafini
genitiv-dativafinuluiafinilor
vocativafinuleafinilor
articulatafinulafinii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică