← înapoi la căutare

afini

/ˈa.finʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din afin.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru afin.

afin

/'a.fin/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Origine incertă, eventual cuvânt autohton. Poate din latină daphne < greacă δάφνη (dáfni, „laur”) (Herzog, RF, I, 99-104); confer dialectul calabrez áfina („laur”). Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui d-; însă confer macedoromână și dialectul calabrez, ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic.

Definiții

  1. (bot.) (Vaccinium myrtillus) arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte.
  2. (jur.) rudă prin alianță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativafinafini
genitiv-dativafinuluiafinilor
vocativafinuleafinilor
articulatafinulafinii

afina

/a.fi'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză affiner, confer italiană affinare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a separa de impurități o masă metalică.
  2. (v.tranz.) a subția firele de lână, de bumbac etc.

Declinare

CazSingularPlural
verbafinaafinau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică