afin
/'a.fin/Etimologie
Origine incertă, eventual cuvânt autohton. Poate din latină daphne < greacă δάφνη (dáfni, „laur”) (Herzog, RF, I, 99-104); confer dialectul calabrez áfina („laur”). Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui d-; însă confer macedoromână și dialectul calabrez, ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic.
Definiții
- (bot.) (Vaccinium myrtillus) arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte.
- (jur.) rudă prin alianță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afin | afini |
| genitiv-dativ | afinului | afinilor |
| vocativ | afinule | afinilor |
| articulat | afinul | afinii |