afina
/a.fi'na/Etimologie
Din franceză affiner, confer italiană affinare.
Definiții
- (v.tranz.) a separa de impurități o masă metalică.
- (v.tranz.) a subția firele de lână, de bumbac etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | afina | afinau |
Din franceză affiner, confer italiană affinare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | afina | afinau |
Din afină + sufixul -ată (după vișinată).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | afinată | afinate |
| genitiv-dativ | afinatei | afinatelor |
| vocativ | afinato | afinatelor |
| articulat | afinata | afinatele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică