aferentație
/a.fe.ren'ta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză afférentation.
Definiții
- (anat.) transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aferentație | — |
| genitiv-dativ | aferentației | — |
| vocativ | aferentațio | — |
| articulat | aferentația | — |