adunătură
/a.du.nə'tu.rə/Etimologie
Din a aduna + sufixul -ătură.
Definiții
- grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată.
- (peior.) grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | adunătură | adunături |
| genitiv-dativ | adunăturii | adunăturilor |
| vocativ | adunăturo | adunăturilor |
| articulat | adunătura | adunăturile |
Sinonime: 2: gloată, scursură, strânsură