verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză adresser.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) îndrepta (cu) vorba către cineva.
- (v.refl. tranz.) a (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la...
- (v.tranz.) a scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | adresa | adresau |
Sinonime: 1-3: expedia, înainta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru adresă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză adresse.
Definiții
- indicație (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului.
- date care indică domiciliul unei persoane.
- comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc.
- (inform.) expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | adresă | adrese |
| genitiv-dativ | adresei | adreselor |
| vocativ | adreso | adreselor |
| articulat | adresa | adresele |