admonițiune
/ad.mo.ni.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din franceză admonition < latină admonitio, admonitionis.
Definiții
- (jur.) cercetare făcută de judecător.
- raradmonestare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | admonițiune | admonițiuni |
| genitiv-dativ | admonițiunii | admonițiunilor |
| vocativ | admonițiuneo | admonițiunilor |
| articulat | admonițiunea | admonițiunile |
Sinonime: 2: admonestare