← înapoi la căutare

admitere

/ad'mi.te.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a admite.

Definiții

  1. acțiunea de a admite.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativadmitereadmiteri
genitiv-dativadmiteriiadmiterilor
vocativadmitereoadmiterilor
articulatadmitereaadmiterile

Sinonime: acceptare, aprobare, consimțire, îngăduire, permitere, primire

Antonime: interzicere, refuzare, respingere

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică