adjectiv
/ad.ʒekˈtiv/Etimologie
Din franceză adjectif < latină adjectivum.
Definiții
- parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz
- clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | adjectiv | adjective |
| genitiv-dativ | adjectivului | adjectivelor |
| vocativ | adjectivule | adjectivelor |
| articulat | adjectivul | adjectivele |