aderență
/a.de'ren.ʦə/Etimologie
Din franceză adhérence.
Definiții
- (med.) țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă.
- (tehn.) forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact.
- fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat.
- aderare, solidarizare conștientă la ceva.
Exemple
- Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aderență | aderențe |
| genitiv-dativ | aderenței | aderențelor |
| vocativ | aderențo | aderențelor |
| articulat | aderența | aderențele |
Sinonime: 1: (med.) bridă, 4: aderare