acvilă
/ˈak.vi.lə/Etimologie
Din latină aquila, care provine din forma aquila avis, probabil prin italiană aquila. Înrudit cu asturiană águila, catalană àguila, àliga, corsicană acula, engleză eagle, franceză aigle, friulană acuile, galiciană aguia, italiană aquila, occitană agla, portugheză águia, retoromană evla, sardă àbbila, àchili, achiliera, siciliană àcula, spaniolă águila și venețiană àquiła.
Definiții
- (ornit.) (Aquila) gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia accipitridelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite.
- (herald.) stemă reprezentând o acvilă.
Exemple
- Un steag cu acvila imperială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | acvilă | acvile |
| genitiv-dativ | acvilei | acvilelor |
| vocativ | acvilă, acvilo | acvilelor |
| articulat | acvila | acvilele |
Sinonime: Aquila chrysaetos: (ornit.) iepurar, pajură, (reg.) aceră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică, Aquila heliaca: (ornit.) pajură, 2: (herald.) pajură, (reg.) zgripțor