← înapoi la căutare

acreditivul

/a.kre.diˈti.vul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din acreditiv.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru acreditiv.

acreditiv

/a.kre.di'tiv/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză accréditif, confer germană Akkreditiv.

Definiții

  1. (ec.) sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract.
  2. (ec.) document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativacreditivacreditive
genitiv-dativacreditivuluiacreditivelor
articulatacreditivulacreditivele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică