substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru acord.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză accord, confer italiană accordo.
Definiții
- înțelegere, învoială, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic.
- (concr.) sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord.
- (lingv.) expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz a) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice.
- (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie.
- (muz.) sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | acord | acorduri |
| genitiv-dativ | acordului | acordurilor |
| articulat | acordul | acordurile |
Sinonime: 1: concordanță, încuviințare, înțelegere, învoială, 4: (fiz.) sintonie, 5: (muz.) armonie, consonanță, unisonanță
Antonime: dezacord, disensiune, divergență