acordeon
/a.kor.de'on/Etimologie
Din franceză accordéon, confer germană Akkordeon.
Definiții
- instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | acordeon | acordeoane |
| genitiv-dativ | acordeonului | acordeoanelor |
| articulat | acordeonul | acordeoanele |