verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză accorder.
Definiții
- (v.tranz.) a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
- (v.tranz.) a stabili acordul gramatical.
- (v.tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
- (v.tranz.) a aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | acorda | acordau |
Sinonime: 1: atribui, conferi, da, oferi, 1-2: (muz.) înstruna, regla
Antonime: discorda, dezacorda
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a acorda.
Definiții
- (despre unele părți ale propoziției) pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare.
- (despre instrumente muzicale) care are tonurile în consonanță.
- dat, atribuit; îngăduit, asigurat.
Sinonime: 2: înstrunat, 3: asigurat, atribuit, dat, îngăduit
Antonime: dezacordat
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru acorda.