Etimologie

Din franceză accord, confer italiană accordo.

Definiții

1. înțelegere, învoială, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic.
2. (concr.) sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord.
3. (lingv.) expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz a) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice.
4. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie.
5. (muz.) sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie.

Declinare

Sinonime: 1: concordanță, încuviințare, înțelegere, învoială, 4: (fiz.) sintonie, 5: (muz.) armonie, consonanță, unisonanță

Antonime: dezacord, disensiune, divergență

Etimologie

Din franceză accorder.

Definiții

1. (v.tranz.) a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
2. (v.tranz.) a stabili acordul gramatical.
3. (v.tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
4. (v.tranz.) a aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime.

Declinare

Sinonime: 1: atribui, conferi, da, oferi, 1-2: (muz.) înstruna, regla

Antonime: discorda, dezacorda