acoperământ
/a.ko.pe.rəˈmɨnt/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a acoperi + sufixul -ământ (după coperământ).
Definiții
- ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | acoperământ | acoperăminte |
| genitiv-dativ | acoperământului | acoperămintelor |
| articulat | acoperământul | acoperămintele |
acoperăminte
/a.ko.pe.rəˈmin.te/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din acoperământ.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru acoperământ.