← înapoi la căutare

acontul

/aˈkon.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din acont.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru acont.

acont

/a'kont/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din italiană acconto, confer franceză acompte.

Definiții

  1. parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; (p.ext.) parte din salariu.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativacontaconturi
genitiv-dativacontuluiaconturilor
articulatacontulaconturile

Sinonime: (ec.) acontare, arvună, avans

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică