achenă
/a'ke.nə/Etimologie
Din franceză akène < greacă antică ἀ- (á-, „fără”) + χαίνω (chainō, „a se deschide”).
Definiții
- (bot.) tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | achenă | achene |
| genitiv-dativ | achenei | achenelor |
| vocativ | achenă, acheno | achenelor |
| articulat | achena | achenele |