Etimologie

Din latină ăquῐla. Înrudit cu asturiană águila, catalană àguila, àliga, corsicană acula, franceză aigle, friulană acuile, galiciană aguia, italiană aquila, occitană agla, portugheză águia, retoromană evla, sardă àbbila, àchili, achiliera, siciliană àcula, spaniolă águila și venețiană àquiła. Cuvântul român este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încât poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic.

Definiții

1. (ornit.; reg.) acvilă, pajură; vultur.

Declinare

Sinonime: (ornit.) acvilă, pajură, vultur

Etimologie

Din latină acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puțin probabilă derivarea propusă de Pușcariu, Dacor., II, 592, de la albaneză kjëllon („a avea grijă”).

Definiții

1. (v.intranz.) (reg., Ban.) a aștepta.
2. (reg., Ban.) a pândi.

Declinare

Sinonime: 1-2: aștepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări

Etimologie

Din aceră.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru aceră.