← înapoi la căutare

acceptul

/akˈʧep.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din accept.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru accept.

accept

/akˈʧept/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză accepter < latină acceptus.

Definiții

  1. consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
  2. acord, înțelegere.
  3. doctrină preferabilă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativacceptaccepte
genitiv-dativacceptuluiacceptelor
articulatacceptulacceptele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică