substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză accepter < latină acceptus.
Definiții
- consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
- acord, înțelegere.
- doctrină preferabilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | accept | accepte |
| genitiv-dativ | acceptului | acceptelor |
| articulat | acceptul | acceptele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru accepta.
- forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru accepta.