← înapoi la căutare

accepte

/akˈʧep.te/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din accepta.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru accepta.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru accepta.

accept

/akˈʧept/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză accepter < latină acceptus.

Definiții

  1. consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
  2. acord, înțelegere.
  3. doctrină preferabilă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativacceptaccepte
genitiv-dativacceptuluiacceptelor
articulatacceptulacceptele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică