acantă
/aˈkan.tə/Etimologie
Din franceză acanthe < latină acanthus. Provine din greacă antică ἄκανθος (akanthos), care este compus din ἀκή (akē, „spin”) + ἄνθος (anthos, „floare”).
Definiții
- (bot.) (Acanthus) nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină.
- (arhit.) ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | acantă | acante |
| genitiv-dativ | acantei | acantelor |
| vocativ | acanto | acantelor |
| articulat | acanta | acantele |
Sinonime: Acanthus longifolius: (pop.) talpa-ursului